EXCLUSIV: Raport intern guvernamental: Evazioniștii, în complicitate cu organele vamale

România se află în topul țărilor UE ca nivel al economiei subterane și evaziunii fiscale, fiind depășită doar de Bulgaria, situație facilitată chiar de către organele vamale care, în complicitate cu importatorii, încadrează mărfurile la poziții tarifare inferioare și nici măcar nu verifică TIR-urile

Concluziile aparțin chiar autorităților guvernamentale și sunt incluse într-un raport redactat din interiorul sistemului în luna aprilie, când Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), în subordinea căreia funcționează Autoritatea Națională Vamală, era condusă de Sorin Blejnar.

Raportul analizează eficiența statului în prevenirea și combaterea fraudei și evaziunii, în condițiile în care fosta conducere ANAF își asumase să obțină venituri suplimentare de 1,5% din PIB prin combaterea evaziunii fiscale.

În documentul obținut de MEDIAFAX se arată că, deși are una dintre cele mai ridicate cote de impozitare din Uniunea Europeană atât pentru taxa pe valoarea adăugată, cât și pentru contribuțiile sociale obligatorii, România este ultima țară a UE în ceea ce privește veniturile colectate ca pondere în PIB, evaziunea fiscală fiind principala cauză a reducerii încasărilor.

Economia subterană este evaluată la 30,2% din PIB, România fiind devansată la acest capitol doar de Bulgaria, în timp ce state ca Austria, Germania, Franța, Irlanda și Olanda au redus acest indicator la o pondere de sub 15%.

Ponderea în PIB a evaziunii fiscale identificate a crescut constant în ultimii ani, de la 1,8% în 2003 la 2,34% în 2010, în timp ce evaziunea fiscală neidentificată este estimată în creștere de la 9,53% din PIB în 2003 la 15,67% din PIB în 2010. Per total, ponderea în PIB a evaziunii fiscale identificată și neidentificată este indicată în creștere de la 11,33% în 2003 la 18,01% în 2010.

Nivelul evaziunii fiscale a continuat să rămână ridicat chiar dacă taxele vamale au scăzut, ca urmare a acordurilor comerciale la care Uniunea Europeană este parte, documentul citat indicând că acest fapt este posibil prin diferite modalități de evaziune, inclusiv cu ajutorul organelor vamale.

Raportul respectiv, redactat la nivelul Guvernului, prezintă în detaliu operațiunile prin care statul este fraudat, precum și rolul important al organelor vamale în facilitarea actelor de evaziune.

Una dintre modalitățile considerate „clasice” de evaziune constă în diminuarea valorii mărfurilor în vamă prin transferuri de la anumite poziții tarifare cu cote ridicate către poziții tarifare cu cote reduse, prin complicitatea furnizorului extracomunitar, care înscrie în facturile externe valori mult mai mici decât cele reale (exemplul indicat în acest sens fiind mărfurile provenite din China și Turcia), sau prin complicitatea organelor vamale, care încadrează ele însele mărfurile la poziții tarifare la care taxele vamale sunt inferioare celor aferente mărfurilor efectiv importate.

Valoarea în vamă a mărfurilor importate are afecte directe și asupra taxei pe valoarea adăugată datorată în vamă de către importator.

Altă modalitate de evaziune fiscală prezentată în documentul autorităților este declararea nereală a naturii mărfurilor importate, metodă utilizată cu precădere în cazul produselor accizabile (țigări, alcool), a celor foarte scumpe (parfumuri) sau a produselor contrafăcute (țigări, tricotaje, parfumuri). În aceste situații, importatorii declară mărfuri de o cu totul altă natură decât cele importate, valoarea în vamă a mărfurilor declarate în baza unor documente de achiziție fictive fiind mult inferioară mărfurilor importate în realitate.

„Sistemul este facilitat de atitudinea funcționarilor vamali, mai ales în cazul firmelor ale căror mărfuri sunt selectate de sistemul informatic vamal pentru control pe culoarul galben (doar cu control al documentelor și liber de vamă)”, se arată în document.

Acest „culoar galben”, pentru care este prevăzut un sistem simplificat de control, este folosit intens de firmele care declară că vor face vămuirea la un birou vamal de interior și nu la un birou de frontieră, ceea ce înseamnă că pe teritoriul României, până la biroul vamal de destinație, mărfurile sunt declarate ca fiind în tranzit, sub sigiliu vamal.

„La biroul vamal de destinație, funcționarii vamali, prevalându-se de faptul că firma a mai avut importuri și nu comportă niciunul din indicatorii de risc selectați automat de sistemul informatic, selectează mărfurile pentru control pe culoar galben, ceea ce implică exclusiv control documentar și liber de vamă după plata taxelor vamale pentru bunurile declarate”, arată sursa citată.

Folosindu-se de lacune legislative, funcționarii vamali nu verifică însă nici măcar dacă autovehiculul de transport marfă „selectat” pentru culoarul galben se află efectiv în curtea vămii sau dacă mai are cumva sigiul vamal.

„Deoarece legislația vamală nu prevede în mod expres, pentru mărfurile la care este necesar doar control documentar și liber de vamă, căruia dintre funcționarii vamali de pe fluxul de vămuire îi revine obligația de a verifica dacă TIR-ul se află efectiv în curtea vămii la momentul depunerii documentelor și procesării declarației vamale, dacă TIR-ul mai are sigiliu vamal, dacă acesta este intact sau este același sigiliu care a fost aplicat la plecare de unitatea vamală, nici funcționarul de la controlul documentar nu verifică aceste aspecte (prevalându-se de faptul că el are atribuții de verificare exclusiv a documentelor) și nici funcționarul de la liberul de vamă (prevalându-se de faptul că el verifică doar dacă declarația vamală este corect întocmită și taxele sunt achitate)”, se arată în raportul guvernamental.

Consecința prezentată în document este că un TIR având ca mărfuri declarate textile poate avea în interior de fapt țigări, iar când șoferul se prezintă cu documente vamale de tranzit la un birou vamal de interior, precum cel de la Brașov, fiind selectat pe un culoar galben de vămuire deși se află sub sigiliu vamal, „nimeni nu se va deplasa în curtea vămii pentru a constata dacă TIR-ul există, dacă mai are sigiliu vamal, dacă sigiliul este intact și dacă este același sigiliu aplicat de unitatea vamală la plecare. Astfel, este posibil ca mărfurile nedeclarate să fi fost demult sustrase în timp ce TIR-ul se afla în tranzit, prin ruperea sigiliului vamal, sau TIR-ul să nu se fi aflat niciodată în vamă, fiind prezent doar reprezentantul firmei cu documentele.

„În acest fel este lipsită de orice eficiență metoda de supraveghere vamală, pentru că nimeni nu se obosește să verifice la destinație sigilarea”, este chiar concluzia autorităților.

Documentul prezintă în acest caz și un exemplu concret de evaziune, în care un importator declară în vamă că aduce 20.000 litri de apă minerală din Brazilia, în bidoane de cinci litri în valoare totală de 18.000 euro, dar în realitate doar 5.000 de litri sunt apă minerală, restul fiind alcool etilic rafinat. Pentru apa minerală, taxa vamală este de 9,6% (1.728 euro) aplicată asupra valorii în vamă, astfel că importatorul achită în acest caz o datorie vamală de 6.463 euro incluzând toate taxele vamale și TVA.

Dacă însă 15.000 litri din cantitatea totală de apă minerală declarată reprezintă de fapt alcool etilic rafinat, taxa vamală care ar trebui aplicată este de 2.880 euro, iar acciza s-ar ridica la 108.000 euro, astfel că importatorul ar trebui să achite o datorie vamală de 142.406 euro incluzând toate taxele vamale, acciza și TVA.

„Față de cele declarate, în condițiile în care marfa declarată de importator ar fi fost verificată de organele vamale și impozitată corect, diferența de taxe ar fi fost de 135.943 euro”, se arată în raportul elaborat de autoritățile statului, cu observația că această sumă rezultă din cantitatea de alcool etilic analizată ca exemplu, de 15.000 litri, care este una „nesemnificativă” deoarece poate fi transporată într-o cisternă de capacitate medie, evaziunea fiscală putând fi astfel cu mult mai mare la un singur transport.

În raport sunt prezentate și alte exemple de evaziune fiscală, precum declararea utilizării produselor accizabile ca materii prime pentru fabricarea de produse care nu sunt purtătoare de accize și existența pe teritoriul național a unor „fabrici clandestine mobile” de produse accizabile, în special în cazul țigaretelor și al producerii și îmbutelierii băuturilor alcoolice, legislația în vigoare lăsând la „latitudinea factorului uman” modul în care sunt verificate neregulile.